Traducere de Octavian Cocoş
Trăieşte departe de lume, dar Amor este mereu cu el.
Pe câmpuri merg, cu mintea tulburată,
însingurat, cu paşi ce n-au zvâcnire,
atent să fug, când ochii-mi dau de ştire
de locuri unde oameni se-arată.
Dar nu mă pot feri de lumea toată,
n-am paravan să-mi dea oblăduire,
căci deşi par morocănos din fire
se vede-n piept pornirea înfocată:
şi totuşi cred că munţi şi pante line,
păduri şi râuri, ştiu ce fel de viaţă
e cea pe care-o duc în izolare.
Dar chiar şi pe poteci ascunse bine
pe-Amor precis îl voi vedea la faţă
şi vom vorbi de lucruri arzătoare.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.